Zile proaste, zile bune.... asa ne trece viata

Zile proaste, zile bune.... asa ne trece viata.

Cand ajungi seara acasa si te privesti in oglinda iti spui: "Azi am avut o zi buna. Mi-a mers totul la serviciu, am terminat ce era urgent, am facut chiar si ceva in plus, am mancat... am stat mai putin pe Facebook si chiar am ras cu zapacitele mele de colege. Si parul imi sta bine azi".

Exista insa si varianta a doua, in care nimic, de la par la toc si de la vreme la felul cum te-a salutat portarul cand ai ajuns la serviciu nu iti place, nu te multumeste, nu te face fericita. Sau macar sa nu te enerveze.

Si seara, cand ajungi in fata aceleiasi oglinzi careia ieri ii spuneai ca ai avut o zi buna, te privesti si nu te recunosti... sa fi tu asa imbatranita, cu parul care iti tradeaza lipsa de timp, cu hainele sifonate si transpirate, cu fata asta... Uite... a mai aparut un rid, a mai aparut o cuta pe frunte... buzele s-au uscat si ele si parca... da... incep sa se subtieze si sa isi piarda din culoare.

Ochii te tradeaza insa cel mai mult, caci in ei sta toata supararea, tristetea, amaraciunea si neputinta acelei zile. Ei iti cunosc fiecare particica din suflet, fiecare speranta si fiecare regret. Pe ei nu ii vei putea pacali niciodata, oricat ai incerca. Asa ca, mai bine incerci sa nu te mai pacalesti, sa nu te mai minti, sa nu mai speri aiurea si sa nu mai incerci sa fi altcineva decat esti. Cine te cunoaste te iubeste sau nu. Nu poti schimba asta, asa cum nu poti schimba nici nenorocita asta de zi in care parca cerul s-a razbunat pe tine si ti-a stricat o zi ce se anunta superba de la prima ora.

Te-ai trezit plina de sperante si de vise, nu? Ai crezut ca azi este ziua aia, pe care o tot astepti, ziua in care va intelege si lumea ca tu ai nevoie doar de atentie, de intelegere si de putina iubire. Ai crezut ca azi isi va aminti de tine si te va baga in seama... ca va face ceva ca sa te faca fericita. Ei bine, nici azi. Poate maine Sau poimaine.

Maine trebuie sa fi din nou pregatita pentru intalnirea cu destinul. Sa te trezesti vesela, sa te imbraci frumos, sa te uiti in afurisita aia de oglinda si sa iti spui ca esti cea mai frumoasa, mai minunata, mai vesela si mai agreabila persoana din lume. Dupa care sa te dai cu putin parfum si sa iesi in lume radiind si zambind.

Si sa ai o zi buna. A doua pe saptamana asta. Ce daca e la final de saptamana? E bine si asa, cu 2 din 7. Ne multumim cu putin.

Oamenii iti zambesc si ei. Nimeni nu stie ce se ascunde in sufletul fiecaruia. Si nici nu ai curaj sa te uiti in ochii lor, caci vei regasi, foarte probabil, o particica din sufletul tau... si esti deja satula de el. Vrei altceva. Asa ca te uiti la zambetul lor, la cum s-au imbracat, la ce masina au, la ce vacante au, la ce poze pun pe Facebook. Si ei, ca si tine, sunt fericiti. La fel ca tine. Caci nici ei nu iti privesc ochii... ci doar cum te-ai imbracat, ce masina ai, ce vacante ai, ce poze pui pe Facebook.

In realitate suntem singuri.

Viata este facuta din zile bune si zile rele...