marți, 30 august 2016

Nu trebuie sa ratezi nici un moment in viata



Daca ziua de maine nu mai exista?

Daca azi e tot ce ai? Daca viata asta, asa cum o stim noi, va fi curmata de un eveniment dincolo de puterea noastra? Ai fi multumit de viata ta? Ai fi impacat cu ceea ce ai facut pana acum pentru tine?

Pentru tine, da. Nu pentru altii, ci pentru tine ca suflet pe acest pamant.

S-a tot vorbit pe tema asta... si mi-a dat de gandit, asa cum v-a dat probabil si voua... Lucrurile au inceput sa le lege la mine in ultimul timp, mai ales ca am trecut prin mai multe schimbari si sunt inca in curs de... motamorfozare.. In ce inca nu stiu, dar stiu sigur ca este vorba de o versiune mai buna a mea.

Am avut, pe langa multe altele, o problema la un genunchi, nu grava (sper), dar suficient de urata cat sa ma oblige sa stau mai mult in pat sau inchisa in casa... Pe mine, cea care nu poate sta inchisa niciodata, nicaieri... nici in casa, nici in viata, nici in ganduri sau vise. Mi-am dat seama acum ca nu trebuie sa ratezi nici un moment in viata si ca trebuie sa te duci sa iei ceea ce iti doresti.

Daca iubesti pe cineva, spune-i! Chiar daca nu iti va raspunde la fel... macar tu vei stii ca ti-ai jucat cartea la fericire... Daca vrei ceva, cere! Poate nu vei primi... dar, daca nu incerci, nu vei stii niciodata, nu? Daca te-ai saturat, pleaca! Nu e usor? Ba da, e oricum mai usor sa pleci decat sa ramai acolo, inchis... fie ca vorbim de un job, de o casa, de un oras sau o relatie.

O viata ai, de ce sa o traiesti chinuita? Pentru cine? Cand vei mai avea 30 de ani? Sau 40? Sau 51? Sau 23? Exact! Niciodata! Atunci, de ce astepti? Ce astepti? De ce sa traiesti o viata de nefericire?

Mereu asteptam ceva: ziua de sambata, vara, Craciunul, ziua de salariu, ziua aia speciala in care sa purtam rochia cea noua sau camasa cu butoni. Si, uite asa, nu ne bucuram de ziua asta pentru ca o asteptam pe urmatoarea... care ar trebui sa fie mai... frumoasa, vesela, luminoasa, senina, fericita... Si, atunci cand vine ziua aia... daca mai vine... uitam sa ne bucuram de ea. Suntem prinsi in acest cerc al asteptarilor, al tristetii si al nemultumirii, al nefericirii si dezamagirii... Si nu ne dam seama ca ne dezamagim noi pe noi insine... caci ne-am amagit prea mult...

Nu vreau sa mai astept... Timpul trece pe langa noi... sau noi trecem prin timp... fara sa intelegem ca nu ne vom intoarce niciodata la ziua asta, la clipa asta. De ce sa o petrecem singuri cand putem sa fim fericiti? De ce sa renuntam la visele noastre? De ce sa ne multumim cu ceea ce ne ofera viata fara sa incercam sa obtinem mai mult? Nu meritam mai mult? Nu putem mai mult? Eu cred ca putem si meritam mai mult. De fapt, STIU ca meritam mai mult!